Am o umbrelă roşie pe care nu prea o folosesc. Culoarea e irelevantă, e doar nebunia mea de moment în ceea ce priveşte roşul. Nu prea o folosesc, nu pentru că afară nu plouă sau pentru că nu aş avea nevoie de ea. Nu, e altceva la mjloc.
Am două motive pentru care consider umbrela o achiziţie proastă. Unu la mână, la prima furtună rămâi dezamăgit cu ea dată peste cap. Şi atunci nu-ţi mai vine decât să tragi o înjurătură seacă, pentru că te-ai săturat să tot bagi bani în umbrele.
Doi-ul la mână e ceva mai serios. Cineva mi-a spus odată că nu există vreme proastă, ci doar îmbrăcăminte prost aleasă. Destul de corect, dar ce te faci dacă ai de întreţinut o coafură, un strop de machiaj? Iei o umbrelă, desigur, ca să eviţi vreo situaţie stânjenitoare. Eu îmi folosesc umbrela roşie doar în cazuri de maximă urgenţă sau dacă afară cerul parcă s-a rupt în două.
Recunosc rolul umbrelei şi îl accept, dar fac tot după capul meu. Pentru că ce mă ghidează mai mult e siguranţa prin care aleg să trec printr-o situaţie. Nimeni nu îmi garantează că aşa cum fac eu e cel mai bine. Ceea ce ştiu însă cel mai bine e că încrederea în mine e singura care mă poate duce cel mai departe. Iar dacă drumul e lung şi furtuni se tot anunţă, de ce să tot cheltui banii pe umbrele? Tot mai bine de unul singur.
Sursă imagine: citatemotivationale.com