Despre scuze. Fără să-mi cer scuze

Dacă mai aud o singură dată scuza asta ieftină cu lipsa timpului îi leg respectivului plângăcios o piatră de gât şi îi fac vânt în prima apă mai adâncă. Cel mai probabil risc o condamnare lungă la mititica, însă aşa măcar mai scap lumea de un pierde-vară care se învârte în propria viaţă atât de tare că ajunge să se rătăcească în ea.

N-aş vrea să mă arunc acum în teorii despre cum să îţi conservi timpul, despre cum să îl împarţi şi să îl diseci eficient, în aşa fel încât să îţi ajungă. Asta e treaba fiecăruia dintre noi. Desigur, ăştia dintre noi care vor ceva de la timpul lor şi nu îl lasă să lâncezească, să prindă mucegai sau să se plictisească chiar şi el, timpul, de nu e folosit cu cap.

Avem, timp, fraţilor. Este din belşug, trebuie doar să ştii să tragi de el în aşa fel încât să se dilate la capacitate maximă. Gândeşte-te. Pierzi timp chiar şi atunci când te plângi de lipsa lui. Nu mai bine taci şi îţi vezi singurel şi liniştit de treabă? Numai bine mai câştigi câteva secunde preţioase şi îi salvezi pe cei din jur de câteva lacrimi mari de crocodil.

Sursă imagine: fs66.trilulilu.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>